Bem ca proștii
Zilnic, în toate restaurantele, barurile, puburile și pe canapele din fața televizoarelor de la noi și de aiurea, tone de bere ne potolosec setea. Dar oare câți dintre noi se întreabă ”Oare din ce Dumnezeu este făcută berea asta?”, ”De unde a apărut și cum se va sfârși totul?”, ”Suntem noi, pământenii, singurii care bem bere sau există bere și pe alte planete?”
Dacă încă mai aveți obiceiul să vă uitați la televizor, sigur v-au rămas în cap reclamele la bere. Și aici nu pot spune decât ceva de genul ”mare e grădina”: ecranul minții mi se umple de cadre cu prieteni tălâmbi holbându-se la un PET verde și debitând maxime demne de IQ-ul unei râme, cavaleri medievali răcorindu-se cu o halbă rece după o vreo luptă crâncenă, dive și macho ieșiți la o plimbare cu șalupa sau bărbați aparent sănătoși mintal, dialogând cu animale vorbitoare.
Cu oarecare milă mi-l închipui pe nefericitul creativ din agenție pe capul căruia a picat reclama la bere și mă pun în locul lui. ”Să-mi bag picioarele! Aștia au boală pe mine: data trecută – detergent, acum – bere. Ce puii mei să mai inventez? Berea e bere, ce morții mă-sii! Mă duc să fumez ceva…”
Da, berea e bere, dar sunt beri și beri (cuvintele ăstea capătă sens doar dacă țigara a început să își facă efectul). Pentru cei care nu fumează, o să explic.
Vă amintiți cu siguranță acea reclamă cu legea germană a purității berii și anume că berea poate fi obținută doar din trei ingrediente: apă, malț și hamei. De la nemți nu te poți aștepta la mai mult, așa sunt ei – le plac treburile clare, eficiente și au nevoie de legi. Și pentru că noi avem așa, un fel de adulație sacră pentru tot ce vine din Germania, ni s-a tatuat adânc în creier ideea asta: apă, malț, hamei. Nu-i așa că începeți să îl compătimiți pe creativul nostru? Ce mare idee de reclamă poate el să scoată din astea trei ingrediente seci?
Hai să intrăm puțin în detalii, poate ne vine vreo idee de spot ca să-l ajutăm pe nefericit. Apa, e clar, știm ce e. H2O, nu? Simplu. Da, dar nu e chiar așa. Există ape și ape. Adică, în apa reală, nu în cea despre care am învățat la chimie, mai sunt și diverse alte chestii, cum ar fi sărurile și mineralele, care îi dau gustul, pentru că, da!, apa are gust. Dacă nu credeți, gustați dintr-un pahar de apă de la robinet și unul de apă plată îmbuteliată. Sunt diferite, nu? Apa are gust diferit de la regiune la regiune, ca să nu mai vorbim de apele din zone aflate la mii de km depărtare. Deci, ca să produci o bere bună, trebuie să ai o sursă de apă bună, potrivită pentru gustul pe care vrei să îl obții.
Urmeaza malțul. Vă sună cunoscut, nu? Știți ce este? Nu chiar… Ei bine, malțul e o chestie care se obține din cereale. Adică, mai exact, malțul înseamnă cereale încolțite și apoi mărunțite bine. Pentru bere, cel mai adesea se folosește orzul și cu totul ocazional grâul, porumbul sau alte cereale.
Așadar, orzul este înmuiat în apă vreo 40 de ore, după care se scoate și se lăsă să încolțească timp de 5 zile. Germinarea este oprită prin uscare cu aer fierbinte. Timpul de uscare influențează radical culoarea și gustul berii: pentru berile blonde, timpul este mai scurt, iar pe măsură ce procesul se prelungește și malțul devine mai ”prăjit”, berile trec spre nuanțe arămii și apoi brune și gusturi mai ”pline”.
Apoi avem hameiul. Știe cineva ce este hameiul? Nu? Nu-i nimic… Patru din cei cinci prieteni pe care i-am întrebat habar n-aveau, iar al cincilea mi-a spus că nu înțelege ce vreau de la el, dar dacă e vorba să ieșim la o bere nu vine pentru că a ajuns acasă la 3 dimineața și e cam ”rupt”.
Deci iată că bem un lichid alcoolic despre care nici măcar nu știm din ce se obține. Cred că de aici vine și expresia ”bem ca proștii”. Noroc cu articolul ăsta că mai pune lucrurile la punct.
Să revenim. Hameiul este o plantă erbacee ce aparține genului Humulus, parte a familiei Cannabaceae, care include și genul Cannabis. Aici simt că am captat pentru scurt timp și atenția creativului de agenție care a pornit deja într-un trip cu câmpuri pline cu hamei.
Din planta de hamei se folosește inflorescența, care are forma unui con. Această plantă este foarte importantă în obținerea berii ca agent de stabilitate. Ca să nu ne pierdem în amanunte, trebuie să știm doar că hameiul favorizează exclusiv acțiunea bacteriilor din drojdia de bere în procesul de fermentare. Tot el este responsabil pentru gustul amărui. Clar, nu?
Și cam asta este – se amestecă apa, cu malțul, hameiul și drojdia și, printr-un procedeu plictisitor în timpul căruia au loc tot felul de procese mecanice și chimice, se obține berea. Atenție – berea este un alcool obținut prin fermentare, nu prin distilare. Daca o distilăm în loc să o fermentăm, iese whiskey.
Și cam aici se opresc nemții – simplu și eficient! Din fericire, însă, alții au mers mai departe și au experimentat tot felul de chestii. La capitolul asta le sunt foarte recunoscător călugărilor, în special celor belgieni. Din plictiseală, curiozitate sau pornire artistică aceștia s-au ”jucat” vreo câteva sute de ani cu ingredientele și procesele chimice, inventând nu mai puțin de 1.150 de beri (asta doar în Belgia). Vorbind de atât de multe varietăți de bere, veți întâlni aproape orice vă trece prin cap: blonde, arămii, brune, cu fructe, cu caramel, cu vanilie, cu 11% volum alcool, filtrate / nefiltrate și așa mai departe. Vă dați seama că acei călugări au avut tot timpul din lume să încerce toate nebuniile. Închipuiți-vă ce ar fi ieșit dacă s-ar fi apucat să facă și ei legi ale berii, ca nemții.
Oricât de mult aș vrea să vă povestesc despre aceste beri denumite generic ”speciale”, ar fi de-a dreptul stupid și inutil. În primul rând, nu ne ajunge spațiul, iar în al doilea rând mi se pare ciudat să explic ceva ce trebuie gustat, experimentat. Ar fi ca și cum i-ați explica cuiva care n-a fost niciodată în Vamă ce înseamnă răsăritul de soare acolo: ”Deci, după ce ai consumat tot felul de chestii lichide, solide sau gazoase toată noaptea și ai dansat desculț pe nisip cu niște necunoscuți simpatici pentru că te-ai pierdut de grup, te așezi obosit pe nisipul umed și te holbezi la linia orizontului care începe să se lumineze, mai intâi ca un fir de ață, trecând apoi prin cele mai extraordinare nuanțe ROGVAIV; după minute lungi, de așteptare tensionată, cu Bolero-ul lui Ravel urlându-ți în urechile înfundate, sosește climax-ul: discul solar iese din apă tremurând nesigur și începe să se ridice deasupra valurilor, până ajunge cât o portocală mare. Și deodată, toată înfrigurarea pe care o simțeai fie pentru că ți-ai pierdut hanoracul, fie pentru că ți-ai pierdut prietenii, fie pentru că ți-era pur și simplu rău la de la stomac, așadar, toată înfrigurarea aceasta încetează și ești cuprins de o lumină și o căldură plăcute care te moleșesc. Adormi liniștit pe nisip, inundat de un sentiment de împlinire și abandon, realizand că nu mai știi la ce gazdă stai, dar asta nu este o problemă pentru că ești în Vamă și ai vazut răsăritul.” – Credeți că ar înțelege cineva ceva din asta? Cu greu…
Deci, cel mai bine ar fi să vă urcați într-un avion către Bruxelles și, odată ajunși acolo, să vă duceți ață către centrul vechi al orașului și să intrați într-un pub. Cu puțin noroc, o să nimeriți în localul unde lucrează o româncă blondă din Călărași, care o să vă împuieze capul cu toată istoria și secretele tuturor berarilor din Belgia, în timp ce vă servește cu câte o suită de șase pahare de bere special gândite pentru degustare. Aș vrea să vă dau adresa exactă sau măcar numele pub-ului, dar singurul lucru pe care mi-l amintesc este că nu îmi mai amintesc. Dar o să vă descurcați voi, sunt convins.
Cred că dacă face asta și creativul nostru din agenție, va avea în final inspirație pentru un ”story” bun. Tot ce îi doresc este ca spotul următor să nu fie la tampoane.
Pentru că opinia voastră este foarte importantă pentru noi, vă rog să ne spuneți dacă acest articol v-a fost de ajutor. Sincer, mie toate aceste lucruri pe care le știu îmi folosesc destul de puțin atunci când ies la bere cu băieții. Cel mai mult m-ar ajuta o porție bună de mici cu cartofi prăjiți și cineva care să îmi spună când să mă opresc, să mă suie în taxi și să-mi dea o aspirină.